RSS Feed

Indiferenţa mă-sii!

vezi toate articolele de
07 May 2012 la 13:01 122 comentarii 1979 vizualizari.

Am şi eu, ca toată lumea, preferinţele mele în materie de imposibilităţi. Mi se întâmplă uneori să-mi pun un gând în cap şi să nu-i pot face faţă deloc pe termen scurt. Şi mă nevoiesc abandonându-l din această neputere de moment. Însă unele sunt ceva mai încăpăţânate şi nu se lasă părăsite la poarta niciunei mănăstiri, metoc ori ba, cu porţi de lemn în închipuire.

Recunosc, sunt mai multe cuvinte şi expresii care grevează istoric-obsesiv ultimii 20 de ani, hai să-i privim cu rotunjime, dar una îmi ţintuieşte mintea încă de când eram copil. Sună aşa: Mi-e indiferent. Stai că-mi mai veni una din umăr: E problema ta. Asta, a doua, s-a născut cu forceps din fibră de sticlă, dat cu ojă roşu-pilot watch, după lecturi limonadice din pagini cretat-colorate, locuri unde psihologia devine un bun de larg consum şi un loc mereu comun.

Dar pe mine indiferenţa mă omoară. Parcă mă văd pe la 7-8 ani, stând pe un scaun în curte şi auzind, poate pentru prima dată, vorbele astea smulse din ea şi aruncate în el cu o furtună halterofilă care nu se potrivea deloc în formă: Mi-e indiferent. Fă ce vrei! Eu am tresărit, gândindu-mă c-o să-l otrăvească din ochii ăia verzi de atâta… indiferenţă. Acum îmi pare rău că ştiam deja atunci că indiferenţa ar trebui să fie cea mai străină şi mai imponderabilă neutralitate. Dacă mă luau de nouă, aş fi crezut că e o furie paroxistică şi aş fi rămas aşa până azi, cu senzaţia că sensurile dinlăuntrul meu sunt cele bune şi mustoase, iară cele din dicţionare sunt secundare, neuzuale şi… arhaice.

Dar mai există în familia asta de circari Nu mă interesează! şi Nu-mi pasă!, alte două volane puse, nu ştiu de ce, peste fustele-creion. Şi ele se urlă de obicei, dar se acuplează grav-marital cu mâini zburând pe lângă corp, cu greu ţinute în articulaţia umărului de cine ştie ce vrăjitorie cumsecade făcută de claviculele care nu-şi dau rosturile pe nimicuri conjuncturale. Mă rog. Drept e că mi-e cam lehamite de-atâta indiferenţă.

Stăteam în dimineaţa asta în bucătărie şi mă uitam la un guguştiuc destul de calm, gri-obişnuinţă, care se căuta cu ciocul pe sub aripi. Şedea pe-un cablu negru, gros. Îşi ridica aripile, se răsucea, îşi băga căpşorul pe sub ele, căuta ceva frenetic şi părea… indiferent. M-am şi văzut pentru o clipă în locul lui, murind de frica neaoşă şi corespunzătoare. N-am aripi, nu pot să fiu indiferentă. Şcoala căderii n-are decât practică, nu teoria genuină cromozomială. E numai o promisiune şi cine mai consumă azi făgăduinţe?

Nici nu contează câţi ani sunt de când caut, sigur, nu zilnic, dar destul de des, să-i fac un chip indiferenţei. Unul îngurgitabil. S-o pipăi şi să urlu. S-o simt că este, dar concretă, nu iluzorie şi mincinoasă cum am văzut eu până acum. La cât de rece şi urâtă e masca ei cea mai comună, mă tot gândesc de-azi dimineaţă că o indiferenţă cinstită şi robustă care să contamineze lumea ca o ciumă sănătoasă şi de-adevăratelea definitiv incurabilă ar fi nu salvatoare, nu-mi place să mă sperii singură cu vorbe mari, însă, poate, grabnic-liniştitoare şi nevărsătoare de ură nevinovată de vreun dubiu ruşinat şi atât de stângaci acoperită cu mâini bătătorite de rutină calpă şi caducă. Dar e numai un gând în faţa unei păsări pe sârmă. Nimic mai mult. Un exerciţiu mic de reverenţă. O admiraţie trecătoare şi o neindiferenţă niţel apăsătoare. Dar numai un pic de tot deasupra cotului, nimic grav sau important, nu te speria.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


122 comments
  • 1

    Nu toate femeile sunt ”neveste” de napoleoni, ”bolnave” de patima modei de la palat. Atente până la paroxism la orice detaliu sau nuanță. Unele sunt mai superficiale în această privință, și nu se împopoțonează mai mult decât le cere conduita socială. În schimb timpul astfel economisit îl pertec prin fapte de omenie (familie, stiința ca măsură a cumpătării și artă pentru descrețit frunțile posomorâte). :mrgreen:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 13:44:26 | Raporteaza
  • 2

    Deci, indiferenta ca neutralitate straina si imponderabila nu va e tocmai pe plac. Vi se face lehamite de prea multa indiferenta, ea neavand chip, ci o forma comuna, dar si una posibila in varianta ei cinstita si robusta, preferabila pentru ca nu varsa ura provenita din dubii. Neindiferenta, cum constatati, e apasatoare. Si eu cred ca sensurile de dictionar sunt secundare, neuzuale() si arhaice, asta pentru ca singura realitate care ar conta e aia psihologica, si nu cea de fapt. Eu nu cred ca suntem indiferenti fata de cei de care ne pasa, poate cel mai mult, dar intalnim uneori interdictii – e ca si cum m-as uita pe fereastra vecinului la un episod de fericire conjugala, plimbata la brat. Noroc cu faptul ca-i vecinul, pentru ca daca ar fi fost jumatatea mea, nu poti fi nepasator – daca n-ar fi fost vecinul, nu as mai fi simtit admiratie , ci as fi privit neputincios, siderat, anulat. M-as fi uitat la mana translucid de subtire, mi-as fi pipait pometii din oglinda cu o privire absenta si nu mi-as fi adus aminte nici cine sunt, nici daca sufletul meu e “in eroare”. Se imprastie neutronii, protonii si nanosecundele in haul erorii de sistem. Asta in paralel cu toate grozaviile pamantului adunate ghiveci in zilele dinainte si de dupa. Noi, oamenii, intretesem vise tare frumoase, ce specie ciudata, ne hranim cu sperante absurde, pe care le substituim realitatii. Imi amintesc o lectura adolescentina, Fiul Risipitor, a lui Radu Tudoran, unde Eva ii spusese Secaturii sa nu se mai intoarca, tocmai ca sa il astepte la fel sau mereu. Perfect logic, ha.

    alt matrix reloaded
    2012-05-07 14:43:14 | Raporteaza
  • 3

    Toata lumea doarme, nu-i asa? Dormiti pana nu mai puteti, este ora 15 ale dupa-amiezii si toata lumea trebuie sa doarma! Fiti indiferenti si dormiti, doar o viata aveti, de ce sa n-o dormiti? Comentariile mai tarziu, iar in loc de “mi-e indiferent”, toata viata am auzit, si-n dreapta si-n stanga: “ASTA E”! Pe mai tarziu!

  • 4

    matrix reloaded,

    V-am citit cu plăcere. Mare. Ceea ce nu mi se-ntâmplă prea des. Mulţumesc pentru adagio. :)

    P.S. Ura nevinovată de vreun dubiu ruşinat este ura aia cu ghiotura care nu se-ndoieşte şi nu se ruşinează niciodată de sine. Ceea ce s-ar cuveni măcar câteodată. Puţin cartezianism nu-i strică nici măcar urii.

  • 5

    Deci, de ce n-ai postat articolu’ ăsta pe noul-belve-punct-ro?!

  • 6

    Mă-ntrebam eu aşa … retoric. Deci!

  • 7

    Pentru că postez unde vreau, când vreau şi mă mir de întrebarea ta fiindcă ştii prea bine asta, aşa cum ştie oricine. Iar de belve nu ştiu nimic. Nu cunosc. Ai draci pe tine şi te verşi obiectiv şi… indiferent? :lol:

    Ia zi, mai bine, ce păţişi şi poate-o rezolvăm cumva sau măcar îţi trece supărarea. Mai termină cu ghioaga, că nu te mai prinde dracu şi în buza verii! :lol:

  • 8

    Futu-i mama lui de Deci! singur şi amărât pe lume! Mi-era dor de tine turbat, să ştii. :lol: Că prea te luaseră fetele sub fuste şi te ştiu slab de inimă cu femeile. Una-două le cazi la… pedichiuri. Mi-era că te pierd. Bine că-ţi revenişi. ;)

  • 9

    Aha, datorita ghioagei lui Cosa ati inceput sa va treziti si sa renuntati cate putin la indiferenta. Nu mai conteaza daca-l prinde vara pe Cosa, important este ca ghioaga lui va readuce la viata. Se pare ca dracii cosieni se iau si la tine, Ana. Tot Cosa-ul spre bine!

  • 10

    Danny,

    De-aia mi-e mie drag de tine: fiindcă deşi eşti repetabil, ai nuanţe autoreferenţiale mereu. Asta te face unic, Danny. Aşa cum sunt şi dracii cosieni, dar, evident, şi cosa-ul, un fel de karma, nu? :lol:

  • 11

    Sunt multiplicabil, draga Ana, si-n acelasi timp, unic! Dar daca sunt prea stanjenitor, pot merge si pe ambele sensuri.C epot zice despre dracii cosieni, ei exista acolo undeva si-si cunosc bine rolul. Nu stiu de ce am senzatia ca acum, Cosa, si-a tras cu ghioaga-n barba. Nu stiu cat de karma este Cosa, dar cu siguranta pot afirma ca ghioaga lui este irezistibila, femeilor.

  • 12

    Doamne! Danny, tu eşti vornicelul lui Cosa? :roll:

    :lol: :lol: :lol:

    ………………………………..

    (Nu-i a bună, iubitule, dacă-au ajuns bărbaţii să-ţi facă reclamă la… femei. ;) )

  • 13

    Femeile au venit la mine si mi-au spus lucrul acesta. Inseamna ca au dreptate, fi-ar ghioaga sa-i fie cosianului. Nu voi l-ati omorat, apoi l-ati inviat? Cosa este responsabilitatea voastra! Nu-s vornicelul nimanui, ce, m-ai uitat de cavaler?

  • 14

    Nu, sigur că nu. Doar am fost emoţionată puternic. Zguduită. Mai rar vezi un bărbat recunoscând calităţile altuia. Valabil şi pentru femei. ;)

  • 15

    Calitatile sunt calitati si trebuie recunoscute. Ca nu se intampla mereu asa, acest lucru tine de orgoliu, mai ales la români.

  • 16

    Ţi-am transformat romanii în români fiindcă se cerea. Altfel, mă simţeam în Antichitate. ;)

    Ai dreptate cu orgoliul, însă e tare greu identificabil, asemenea bunei măsuri, altă himeră, ca şi indiferenţa. :)

  • 17

    Vezi cum Cosa tace chitic acum? E dat naibii cosianul. Are un orgoliu in el, mai mare decat ghioaga-i fermecata.

  • 18

    :lol: :lol: :lol:

    Şi zi aşa… fermecată. :oops:

  • 19

    Merci mult, Ana, am priceput. Tu crezi ca eu ma aflu in prezent? Cand in evul mediu, cand in antichitate, sau chiar prin precambrian, depinde de imprejurari, cand in viitor. Prezentul nu-l recunosc. Eu identific orgoliul imediat, il simt cum transpira prin porii netului, si este, intr-adevar, alaturi de indiferenta, o alta himera a poporului roman, mostenita, de unde crezi? Bineinteles, de la bizantini!

  • 20

    Ghioaga are mai multe semnificatii! Cred ca l-am laudat prea mult, gata, mai apelam si pe la orgolii, apoi si-o ia in cap.

  • 21

    E, cu asta m-ai terminat. De la bizantini? Cum aşa? :roll: Hai, vreau cu detalii şi argumente, că mă lovişi aici, cavalere, eu recunoscându-mă de bizantină înainte de orice, însă nepracticantă de sporturi acute precum orgoliul decât în doze uzuale, complet neinteresante. Acu’, sigur, mă mai apucă şi pe mine dracii câteodată, că e omeneşte, dar nu mă dă orgoliul afară din casă. :lol:

  • 22

    Tu, bizantina? Numai Grija de Seara are origini bizantine. Crezi c-am uitat-o? Intr-o zi iti voi explica cum sta treaba cu bizantinii. Ti-a placut de Vasile al-II-lea Macedoneanul sau de Ioan Tzimiskes? E normal sa te apuce dracii si pe tine, e omenesc, unde mai pui ca dracusorii tai sunt placuti……………

  • 23

    Mie mi-a plăcut Bulgaroctonul şi m-a speriat iconoclasmul. Am parcurs sinoadele, iubesc erminiile şi m-au pus pe gânduri moravurile. Dar parcă era mai mult orgoliu la Ravenna decât la Constantinopole, cavalere. Nu te presez, că nu e felul meu, dar când ai tu stare, te aştept să-mi povesteşti mândria bizantină. :)

    Până atunci, poţi căuta André Grabar, Iconoclasmul bizantin, şi André Clot, Mahomed al II-lea, cuceritorul Bizanţului. Mai e o carte cu împăraţii bizantini şi perioadele lor, ceva mai sintetică, deşi generalistă, dar i-am uitat numele. S-ar putea chiar să se cheme Împăraţii Bizanţului, dar nu sunt sigură. :)

  • 24

    Of, ofuşor, Danny! Dacă am mai pomenit eu atâta fidelitate îngrămădită toată într-un singur om. Parc-ai fi Rodrigo, cavalere. Să ştii că mi-am împletit iar cozile şi am pus şi niţică levănţică, na. ;)

    Iar m-apuc diseară de sucit/sulimenit clasici, da’ cred că trec pe sonete, că m-am cam plictisit de dramaturgie. :)

    alt Grija de seară
    2012-05-07 17:39:37 | Raporteaza
  • 25

    Ana//

    Asa..

    Devi indiferent cand soiul identitatii este otrivata de o patima printr-o abstinenta venita de tine insusi. Nu mai e vorba de o oglinda sparta, ci de una care este debifata in fata ta si molipsita de un cadru cadru adecvat direct in sufletul tau.

    Niciodata nu simt indiferenta daca hranesti constienta prin frumusete incremenita. Niciodata nu vei simti indiferenta cand indoiesti sufletul ca o ghiocel intr-un vas sprijinita de gravitatia nevinovatie. Niciodata Ana Niciodata…

    alt Anti Nationalist
    2012-05-07 17:42:15 | Raporteaza
  • 26

    M-am prins si eu, in sfarsit, ca ai postat. :D

    Acu’, nu stiu ce te-a indemnat sa scrii despre ea, dar eu tare ma tem ca am cunoscut-o. Sau cel putin asa cred. Si nu mi-a placut.

  • 27

    Anti,

    Tu mă complexezi ca întotdeauna. Suprarealistule! :)

    Dana,

    Am pomenit-o în treacăt într-o discuţie, împreună cu alte nestări cu pretenţii de concreteţe, cărora le va veni cândva rândul, şi când discuţia s-a terminat, am văzut guguştiucul pe cablul transversal. Şi gata. Am intrat în starea în care am vrut ca ea să devină reală şi cumsecade, nu falsă şi imposibilă, şi i-am făcut o căsuţă. Ca la porumbei.

    Nu ştiu de ce cred eu că aia care nu ţi-a plăcut nu era indiferenţă fiindcă ea presupune neutralitate, nimic negativ, e complet neîncărcată. Ăsta-i e rostul sau ar trebui să-i fie. :)

    Poate ajungem să facem o expresie: Ce zici, punem de-o indiferenţă mică mai pe seară? ;)

  • 28

    Pe mine (personal) nu mă deranjează indiferența. Nu mi-am propus niciodată să fiu în centrul atenției, sau să depind de atenția celorlalți. Implicit nici indiferența altora față de mine nu mă intrigă. În schimb mă revoltă când cineva își arată indiferența asupra altciuva. Socot că ignoranță (ca neglijență) ar mai avea unele justificări în prrostie sau slăbiciune. Dar indiferența reprezintă clar amenințare cu m0artea (să-i spunem deochi) și trebuie tratată ca atare. O crimă perfectă ale carei probe nu se vor găsi iar rechizitoriul va rămâne incomplet. Dosar închis prin nup.. :mrgreen:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 19:02:46 | Raporteaza
  • 29

    Nu-mi pasă = Să m0ri tu :|

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 19:08:43 | Raporteaza
  • 30

    Este foarte grav că indiferența este amestecată în jargon pentru a da greutatea nemeritată unor texte, și este folosită în sânul familiei sau în viața de cuplu. Ura care nu își atinge ținta întodeauna se întoarece de unde a plecat, mai decolorată și sub forma ignoranței. Dar produce același efect. :mrgreen:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 19:26:49 | Raporteaza
  • 31

    Și trădarea este o indiferență, ce exploatează ignoranța altcuiva.. :|

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 19:44:58 | Raporteaza
  • 32

    Ana, marele tau talent e ca scrii intr-un asa fel incat cei care te citesc se intreaba cumva daca le-ai citit gandurile.

    Urasc indiferenta. Al meu tata avea o perioada cand nu ma vedea pe strada. Pur si simplu nu existam pentru el la vremea aia. Era invincibil, avea sotia pe care si-o dorise, bani, nu avea loc de mine. Era ceva cumplit pentru un copil de cativa ani. Nu mai era doar un abandon (desi iarasi e ceva ce nu am cum sa nu urasc). In ochii persoanei indiferente esti mort, are dreptate limbricul. Prefer ura indiferentei. Macar asa sunt considerata vie.

  • 33

    evz.ro/detalii/../ Si bestiile alea de parinti probabil ca stau bine mersi, fara nicio grija acum…

  • 34

    @morringain, limbricul nu are dreptate. :mrgreen: Unde ai mai văzut limbric care este drept?! :roll:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 22:17:48 | Raporteaza
  • 35

    Vali Sterian – Vino Doamne youtube.com/wat../

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 22:41:25 | Raporteaza
  • 36

    Imi zicea cineva, odata, sa practic niste exercitii de insingurare si sa incerc sa ma golesc de orice sens. Ca numai atunci ma voi descoperi cu adevarat.

    Ma intreb de ce nu e Ana perfecta, desi pare sa ii fie foarte la indemana. Intr-o vreme ma intrebam de ce e atat de diferita cea pe care am intalnit-o de cateva ori, de cea care scrie.

    alt Aureliano Buendia
    2012-05-07 22:47:44 | Raporteaza
  • 37

    Morringain, indiferenta Anei e o frumusete. E liniste. E pace.

    A noastra e aia naspa. Da, pe aia am experimentat-o si eu.

  • 38

    Petre Tutea Previziuni despre viitorul romanilor youtube.com/wat../

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 22:55:04 | Raporteaza
  • 39

    Da, e normal sa preferi ura, indiferentei. Absenta “stroke”-urilor, cum le numeste analiza tranzactionala, e mult mai rea decat stroke-urile negative. Cobaii agresati se dezvolta mult mai bine decat cobaii hraniti excelent, dar izolati. Batranii nostri exprimau foarte simplu asta: rau cu rau, dar mai rau fara rau.

    Nu ura exclude dragostea, ci indiferenta. Probabil ca, in subconstient, victimele urii mai spera ca ea se poate transforma in dragoste, pentru ca e tot o energie convertita in emotie, care li se adreseaza.

    alt Aureliano Buendia
    2012-05-07 23:04:28 | Raporteaza
  • 40

    Patriarhul Daniel a vrut sa-l omoare pe Parintele ADRIAN FAGETEANU youtube.com/wat../

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 23:07:56 | Raporteaza
  • 41

    @Edle: cred ca toti am simtit indiferenta aia naspa la un moment dat.

    @Aureliano Buendia: intr-un fel ai dreptate, poate exista dorinta asta inconstienta. Dar ura mai e si ceva definitiv, e despartirea suprema, daca vrei. Nu cred ca ura se mai poate transforma vreodata in dragoste.

  • 42

    @Aureliano Buendia, cobaii care sunt cvrve nu au cum să mai spere după ce au fost resetați. :lol: Ideea e să te rupi pentru un scop nobil. Nu doar pentru a-ți scăpa pielea. Evident că va fi multă dragoste iar mă-sa cobailor va scrâjni din dinți văzându-și puii ”dragostiți” la modul ștințific și metodic.. :mrgreen:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 23:38:54 | Raporteaza
  • 43

    Când m-a părasit prima dragoste mi-am tăiat frenul ca să nu mai simt placerea. Când l-am prins pe fi-miu cu p0rnoace. L-am pus să vadă cum mi-am retezat un deget de la picior (nici prin gând nu mi-a trecut să-i fac vreun rău). :evil:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-07 23:45:19 | Raporteaza
  • 44

    @morringain- Ma straduiesc sa rescriu, ca mi s-a taiat netul si am pierdut comentariul.

    Ziceam ca ura aia care taie toate puntile e intr-adevar ireversibila in dragoste. Dar adevarat e si ca pastreaza, chiar si nemarturisit, amintirea iubirii de la inceput. O dragoste mare probabil ca va genera o ura mare. Ura taietoare de punti e un razboi crunt pentru ca se poarta in primul rand cu sine. Si, sincer sa fiu, nu cred ca razboiul asta are sanse de reusita. Zice-se ca cea mai buna razbunare e uitarea. Si, bineinteles, ca adevarata victorie e iertarea si iubirea (fara implicatii erotice, bineinteles). Suna naiv, dar eu chiar cred in genul asta de victorie. Daca nu mi-ar fi teama de ridicol, as spune ca am trait-o chiar eu.

    alt Aureliano Buendia
    2012-05-08 00:02:00 | Raporteaza
  • 45

    @Aureliano Buendia: poate e mai buna solutia ta. Si mai normala. Dar cred ca mai sunt si cazuri in care ura ajuta. Il ajuta pe cel care uraste sa se convinga ca a facut un lucru bun renuntand la celalt.

  • 46

    Morringain, solutia aia am reusit sa o aplic intr-o singura despartire dintre cele importante din viata mea. La majoritatea celorlalte am aplicat, fara sa vreau, metoda indiferentei.

    Au fost doua despartiri la care m-a ajutat si metoda urii, exact cum zici tu, ca sa inteleg ca nu era ceea ce imi trebuia. Doamne, si ce-am mai reverberat sonoritatile alea ale urii in mine! Doamne, si cum se mai armonizau cu acorduri ale dragostei, pana sa reusesc sa ma imunizez… De una inca nu m-am imunizat nici acum deplin :)

    alt Aureliano Buendia
    2012-05-08 00:21:34 | Raporteaza
  • 47

    @Aureliano Buendia: n-ai priceput :) Te faci urat pentru a-i face celuilalt un serviciu. Acela de a-l convinge ca a avut dreptate sa plece mai departe. Tie, care poate nu reusesti sa te imunizezi niciodata, iti aduce serviciul ca iti arata ca nu mai ai sperante deloc. Certitudinile ajuta intotdeauna, chiar daca dor al naibii.

  • 48

    Părerea mea este că dragostea este o fericire dacă este reciprocă, altfel este o povară.

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 00:56:10 | Raporteaza
  • 49

    Limbricule, daca nu e reciproca nu e dragoste. Si nu are niciun drept sa existe. Pentru ca e o povara mai mare pentru cel care e iubit, vesnic asaltat de priviri de catelus indragostit.

  • 50

    @morringain, nu asa văd eu dragostea. :lol: Este mai mult o chestiune personală, apoi dacă mai rămâne ceva de împărțit și cu persoana asaltată de priviri, sigur nu arată a cățeluș îndrăgostit. :mrgreen:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 01:08:07 | Raporteaza
  • 51

    Deci :mrgreen: (Ana știe mai bine.. :? ). Banner-ul la această postare are pe pagina home a blogului acesta (feminist) o poză cu un bărbat ce stă pe niște trepte (probabil că așteaptă ceva). Cine l-a fotografiat probabil că s-a lasat asteptat/ ă ca să vadă cum face spume pe el. Băi și mai are și o biclă de domnișoare. Tare m-aș fi stricat de râs dacă îl vedeam cum își ia zborul de acolo pe bicla de domnișoare. Cât de afemeiat (sau pur și simplu ”îndrăgostit”) trebuie să fi să te duci la agățat cu o biclă de domnișoare. Că dragostea tămpește, asta o știu și eu, dar nici chiar așa.. :mrgreen:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 09:00:31 | Raporteaza
  • 52

    Vai, când scriam aceste rânduri mă scezasem pe o molie! Încă mai mișcă ”săraca” dar nu pentru mult timp. Pentru că nu e drept să m0ară în chinuri. :?

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 09:09:37 | Raporteaza
  • 53

    Sceza karmistă care transcede ireversibil mediile, dar se întemeiază pe ispitirea indiferetă este aventură deosebit riscantă în viață. :roll:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 09:32:04 | Raporteaza
  • 54

    @morringain- Aaa, am inteles acum. Dar ma gandesc cat de masochist trebuie sa fii sa incerci sa il indepartezi pe celalalt, cand inca il mai iubesti. Sau poate nu am inteles nici de data asta?

    alt Aureliano Buendia
    2012-05-08 09:55:12 | Raporteaza
  • 55

    poliglindiferenţă:

    Je m’en fiche!

    Ça m’est égal!

  • 56

    @Aureliano Buendia: cand stii ca ceea ce iti doresti nu e bine pentru celalalt (din o mie si unu motive, nu stau sa enumar aici posibilitatile), nu incerci sa indepartezi tentatia definitiv? Desi ai dreptate, pe termen lung iti dai seama ca e o tampenie ce ai facut. Si ca nu rezolva nimic.

  • 57

    Morringain,

    Eu am vrut să dau numele de indiferenţă altor emoţii. Da, pace, linişte, abur cu mireasmă etc. Dacă lumea are impertinenţa să numească ura indiferenţă sau abandonul ori nepăsarea, eu de ce n-aş avea voie, impresionată fiind de o conversaţie gourmet şi de un guguştiuc pe un cablu să dau ce nume vreau indiferenţei. De ce n-am eu voie să-i scot masca şi s-o spăl pe faţă, pentru ca apoi s-o machiez altfel sau s-o las cu porii respirând? :roll: Atât am făcut, nu mai mult. De-aia am numit-o ciuma sănătoasă, izbăvitoare. :)

    Aureliano,

    Ana cum să fie perfectă, dragul meu, dacă e om ca toţi oamenii? De ce să fie tocmai ea perfectă, Doamne apără şi păzeşte de aşa nechibzuiţă diavolească de grea ispită a minţii?! Şi cum să nu fie ea diferită de cea care scrie, dragul meu again, că doar Ana e una dintre cele care locuiesc, nu mereu în pace şi bunăvoire, în mine. E una, cea pe care o mai scot din când în când în lume în forma cuvintelor, dar tu ai văzut un pic din fiinţa care conţine mai multe persoane şi să ştii că numai pe una dintre ele o cheamă Ana. Cum m-aş putea identifica eu numai cu ea? Cum să mă reduc la Ana, frumosule? :roll:

    Mi-ar plăcea să-mi explici ce-ai vrut să spui în comentariul prim. :)

    Muză,

    Ce e aia poliglindiferenţă? Îmi scapă fix esenţialul. Fie-ţi milă… ;)

  • 58

    @Ana: stiu, Ana, dar fiecare deviaza unde-l doare. Fie-ti mila :)

  • 59

    Da, Morringain, pe mine m-a speriat, copil fiind, urletul indiferenţei. Nu avea sens. Apoi, pe parcurs, am văzut alte emoţii negative drapate sub aceeaşi mască. Ai zice că ăsta e unul dintre cele mai generoase cuvinte. Un polisemantic genialoid. Orice stare neplăcută se traduce drept indiferenţă. Când, de fapt, ea ar trebui descărcată de orice emoţie: bună ori ba. Dar nu este nimic viu descărcat de emoţie, aşa că indiferenţa din dicţionar nu există, e numai o iluzie de moravuri uşoare fiindcă toată lumea o întinde cum/cât şi pe unde vrea. Howgh! (Vorba lui Marcel.) :lol:

  • 60

    @Ana: impaciuitoare mai esti. De aia imi e drag de tine. Eu sunt prea copil inca (si la varsta mea matusalemica!) si am nevoie de certitudini. Ori alba ori neagra.

  • 61

    Morringain,

    Pe lângă minunatul galben-lămâie şi albastru în orice nuanţă, cromatica acestui sezon obligă la maniheism: alb/negru. Aşa că, baby, eşti în trend. Fiat certitudini! ;)

    …………………………………………………………………………………

    Poza de pe pagina de start a Pandora’s este alegerea Dorei. Ea este cea care aşază acolo titlurile şi imaginile complementare. Iar mie mi se pare foarte potrivită. Şi aia e una dintre măştile indiferenţei. Bărbatul singur, pe scări, cu mijlocul de locomoţie pentru drumuri scurte şi nedefinitive. Evazivul, indecisul, fricosul de viaţă, cel care-şi uită propriile promisiuni, pe care le-a făcut fără să i le ceară nimeni şi pe care nu le ţine, gândindu-se că toată lumea e superficială ca el şi că toată lumea dă la fel de puţini bani pe cuvinte cum dă el, dar şi pe forţa de a fi egal cu cuvântul dat, de a fi vertical şi egal cu tine, nu o reducţie la vreo eventuală erecţie, omul pe care nu se poate baza nimeni, nici măcar el însuşi, e un exponent perfect al chinurilor indiferenţei. Omul care nu ştie să ofere şi nu poate primi. Temătorul cu proiecte. Aşa că poza Dorei e o alegere chiar foarte bună. :)

    ………………………………………………………………………………….

    A, Morringain, apropo de temător. Hai să-ţi spun ceva. Îşi face Rada de vineri toate lecţiile, asigurându-şi un final de săptămână lipsit de griji. Mă sună şi-şi anunţă victoria: Mami, eu sunt temătoarea la mate. Eşti fericită? Fiinţa care-şi face temele e temătoare. Iar voi vă luaţi de mine cu indiferenţa. De temătoare ce mai ziceţi?! :lol:

  • 62

    Buna remarca – omul indecis, evaziv, confuz la infinit, ce nu-si asuma nicio responsabilitate, arde in focurile indiferentei. :) ce pacat! zi frumoasa!

  • 63

    @Ana: pai sa fiu si eu, macar o data, la moda :D

  • 64

    Şi ţie, Georgia. Să mai treci pe la noi când ai vreme, că-mi place velierul tău. Seamănă cu Eilean, corabia mea preferată. :)

    Dar parcă un pic şi cu Dorade. Ştiai că Dorade a fost complet restaurată, iar în vara asta participă la o competiţie transatlantică pe care n-a mai câştigat-o din 1930? ;)

  • 65

    mi-e indiferent dacă e cu “o” sau fără “o”. totul mi-e indiferent. nu-mi pasă!!! uite-aşa!

  • 66

    NU-MI PASĂĂĂĂĂĂĂĂĂ! :cry: :cry: :cry:

  • 67

    Ce să fie cu o sau fără o?! :roll:

    A, eşti indiferentă până-n pânzele albe? Foarte bine. Luptă, soro, luptă cu nădejde! :lol:

  • 68

    Eilean? foarte frumoasă! Vânt în pupă să aibă si să câștige!

  • 69

    Nu, frumoaso, Dorade participă la cursa transatlantică. Asta ştiu acum. S-ar putea ca şi Eilean, an de fabricaţie 1936, Scoţia, dar n-am verificat. Ai aflat tu? :roll:

  • 70

    @Ana: uite, daca tot iti plac barcile, nauticalia.com/../ Pentru mine e ca pestera cu comori. Ma uit insa intotdeauna cu oarece amaraciune la exponatele lor, gandindu-ma la cineva drag care nu mai este. Cat s-ar fi bucurat, ca un copil, sa cumpere ceva de acolo…

  • 71

    Mulţumesc, Morringain. Bucură-te tu în locul acelui cineva drag. Că bucuria se împărtăşeşte pe toate lumile şi între ele. :)

  • 72

    Ah, va plac astea “vintage”. ;) Intr-adevar, Eilean e o bijuterie. Am citit mai demult ceva despre restaurarea ei.

  • 73

    @Ana: ma bucur. Dar in acelasi timp imi aduce aminte ca a plecat prea devreme. Nu ma baga in seama, iar am cazut in galeata cu melancolie, imi lipsesc prea multi oameni dragi in ultima vreme.

  • 74

    Aoleu! I-am greşi numeleeeeeeeeeee! Vai! Vai! Ce ruşineeeeeee! :cry: :cry: :cry:

    Azi-dimineaţă, pe la 4.00, am visat un porcuşor. Asta o fi ruşinea? Şi pe tricoul meu ultramarin scrie cu litere de aur Eilean, ba e cusută tot cu fir şi silueta dumneaei. :oops: Acu’ modific. Mulţumesc, Dana.

    Morringain,

    Poate îţi ostoieşti lipsa cu amintirile frumoase. Că oamenii dragi pot să se transforme în asta. Numai imbecilii care nu sunt în stare să se coaguleze nici ca prezenţe comune, zilnice, oarecare nu lasă urme nici măcar cât un melc cinstit. Îţi fac nervi, dar nu lasă nimic bun în urma lor. Toată lumea abia aşteaptă să scape de ei. Lumea normală, zic. A, ba lasă ceva: scârbă.

  • 75

    @Ana: poate sunt eu prea nesatula… nu-mi sunt de ajuns amintirile. Intotdeauna am vrut prea mult…

    Si cu imbecilii sunt de acord, de cateva ori am fost si eu asa. Inclusiv cu oamenii mei dragi, pentru care ar fi trebuit sa ma sacrific in loc sa dau din picior, pretinzand ceea ce nu meritam oricum.

  • 76

    Uite-o si pe Eileen: :)

    images.boats.co../

  • 77

    boatinternation../

    BuilderStephen & SonsYear1934 :)

  • 78

    Urâto! I-ai pocit numele! :lol: Nu mai vorbesc cu tine. ;) Aha! Deci asta e Eileen, dar să ştii că eu îi greşisem numele lui Eilean, fiindcă la ea mă refeream. :)

    Morringain,

    Halt! Cine stabileşte ce meriţi tu sau nu?! Nimeni nu poate face asta. Imbecili suntem cu toţii de multe ori în viaţă. Iar proşi, de nenumărate. Dar nu e în regulă să ai conştiinţa sacrificiului atunci când porneşti în ceva. Asta creează un gol insurmontabil. Dacă-ţi doreşti cu adevărat, ceea ce alţii ar numi sacrificiu e numai o chestiune de topografie a motivaţiei. Ba poţi să dai câteodată şi din picior. Omul potrivit de aproape va şti că e firesc să se mai întâmple şi asta şi-ţi va pune în picioare imineii preferaţi. Iar când va simţi el nevoia să dea din picior, va fi rândul tău să fii matelotul care spală puntea ca să bată bărbatul din picior pe lemnul ud. :) E doar o chestiune de schimb de replici. Totul e să nu vorbim unii peste alţii. Atât. ;)

  • 79

    @Ana, (61) departe de mine gândul de a persifla preferințele cuiva. Mi-am exprimat și eu o părere, și sper că nu vă este cu suprăre?! :|

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 15:12:40 | Raporteaza
  • 80

    Nu a fost preferinţa mea, ci a Dorei, dar eu sunt foarte plăcut surprinsă de alegerea ei, să ştii. E o ilustrare foarte bună. Despre supărare nu poate fi vorba (că tot m-am umplut de nervi acum vreo oră, de am crezut că mă fac locomotivă, dar n-are legătură cu… indiferenţa, ci cu oameni care o mimează magistral, iar când se simt îngenuncheaţi pentru că au fost idioţi şi li s-a bătut ce-a mai rămas din obraz declară că se plictisesc). :lol:

  • 81

    @Ana: I beg to differ, preabuno, cunosc marfa asa de bine. Cum sa nu stabilesc ce merita sau nu? Sunt un copil incapatanat, iarta-ma ca vin iar cu certitudini :)

  • 82

    Am și eu iaht, dar în timbre filatelice. :lol: Care să fie diferența între iaht și o pe piscină ”gonflabilă” și mobilă din polimeri?! Și pe iaht se face cald în carlingă, prentu că nu are cine să tină umbră. De aceia pe iaht s-a montat aer conditionat și pompă de căldură pe bază de amoniac și hidrocarburi. Nici o diferență. Decât aceia că tot mai multe specii acvatice și de la țărm sunt pe cale de dispariție.

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 15:25:01 | Raporteaza
  • 83

    da, sunt o urâtă și n-am pocit niciun nume :) ), checiul eilean e din ‘36, iar eileen din ‘34. Și nu mi-e indiferent.

    Pe lângă “faci ce vrei” mai e “tu știi” care mă disperă la culme! (ca să fiu și on-topic).

  • 84

    Substantele care distrug stratul de ozon sunt :

    din grupa CFC : R-11, R-12 (inlocuit de R-134a), R-13, R-112, R-113, R-114, R-115, R-211, R-212, R-213, R-214, R-215, R-216, R-217

    freonii din grupa HCFC

    derivati halogenati : bromura de metil (CH3Br), metil-cloroform sau triclor-etan (CH2-CHCl3), tetraclorura de carbon (CCl4). Acesti halo-alcani nu sunt freoni pentru ca nu contin fluor in molecula lor

    din grupa HBrFC (hidrobromfluorocarburi), in care bromul inlocuieste clorul : HBrFC-22B1 (brom(difluor)metan, CHF2Br) si multi altii

    din grupa freonilor bromurati : halon-1211 (bromclor(difluor)metan, CF2ClBr ) sau halon-1301 (monobrom(trifluor)metan, CF3Br ), halon-2402 (dibrom(tetrafluor(etan), C2F4Br2 )

    ro.instalbiz.co../

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 15:31:39 | Raporteaza
  • 85

    Nu tu erai urâtă, Georgia, ci Edle, iar urâţenia e frumuseţea mea exprimată apofatic. Las’ că te obişnuieşti tu cu noi. ;)

    Tu ştii înseamnă tu ştii mai bine?? Adică e problema ta, nu mă implica pe mine că n-am chef să mă implic?! :)

  • 86

    Morringain,

    Încăpăţânato! :) Numai ca tine vrei să fie. Na dreptate! :lol:

  • 87

    Georgia,

    Da, “faci ce vrei” e cel mai rău. “Mi-e indiferent”-uri sunt de mai multe feluri, dar “faci e vrei” e numai de un fel: faci ce vrei, că oricum o să fie o tâmpenie, de vreme ce nu faci ce vreau Eu.

    alt Nastasia Filippovna
    2012-05-08 15:41:46 | Raporteaza
  • 88

    Principala toxină care se elimină în urrină este amoniacul, de aceia se elimină diluat pentru a nu deteriora instalația. :mrgreen:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 15:41:59 | Raporteaza
  • 89

    În toate strandurile scrie legea prevede să se afișeze la loc vizibil: ”Nu vă faceți nevoie fiziologice în apă! Pentru că se înfundă filtrele.”

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 15:46:18 | Raporteaza
  • 90

    Când ieșeam de la strand, peste drum pe colț era o gogoșerie. Până și gogoșile aveau alt gust..

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 15:51:29 | Raporteaza
  • 91

    @Ana: mea culpa, Ana, mea maxima culpa. Cred ca o trebuiasca sa mi-o trec in CV. Incapatanata si experta in apologies, da inexperta in invatat. Sa vezi atunci ce o sa se mai bata angajatorii pe mine :rolleyes:

  • 92

    youtube.com/wat../

  • 93

    Ştii ce mă scoate din minţi la tine, Morringain? Ceea ce mă scoate şi la mine, nu-ţi face iluzii. :lol: Nimeni nu ne poate învinovăţi mai tare decât o facem noi. Iar asta e cel mai grav. Aici e maxima obstinaţie şi cea mai păguboasă. Eu, ca şi tine, am, n-am treabă, dacă e să mă învinovăţesc pentru ceva, sunt mereu proaspătă şi disponibilă ca o midinetă. :lol: Iar rezultatele mele sunt infinit superioare oricăror altor… pretendenţi la învinovăţirea mea. ;)

    Dar fii atentă: sunt pe cale să mă vindec. Mai e mult, dar simt efectele puternic. Cineva de foarte aproape nu-mi reproşează niciodată nimic, nici măcar atunci când sar (şi o fac de mai multe ori pe zi) calul. Nu mă trage de mânecă, nu mă pune la punct. Are o eleganţă şi o delicateţe aproape ireale. Eu ştiu că am greşit, dar mă dezvinovăţeşte încet şi metodic de toată vina adunată într-o viaţă lăsându-mă să respir uşor şi firesc, fără sincopele vinei. Ştiu ce face, ştiu de multă vreme, dar nu i-am spus nimic pentru că nu mă pot opri din admiraţia pentru metoda infailibilă pe care a găsit-o pentru a mă salva de vină. Era atât de simplu, numai că nimeni n-a fost suficient de interesat înainte să observe cât de mult rău îmi fac singură autoflagelându-mă continuu în acest predilect mod.

  • 94

    @Ana: ferice de tine ca il ai pe acel Cineva. Eu nu il am. Si, dupa atata timp in care ori m-am dat eu cu capul de pereti singura pentru orice vina, ori m-a dat altcineva (si pe buna dreptate), am prins obisnuinta. E ca o mantra. Daca pana acum ceva timp aveam nevoie de cineva care sa nu mai imi gaseasca vina, acum nici nu concep sa stau fara astia care-mi aduc aminte la tot pasul cat de proasta sunt. Stiu, sunt masochista. Si enervanta la culme! Merit scatoalcele virtuale. Mea culpa :D

  • 95

    Ba nu! Nu eşti niciodată enervantă. Eşti frustă, iar asta-mi place de mor la tine. Ce-ai în guşă, şi-n căpuşă. Te admir pentru asta, eu îmi permit atitudinea asta cel mai adesea în privat. Sunt marcată de vina pe care o aruncă alţii asupra mea şi urăsc să-i ating în acest mod neplăcut pe ceilalţi. Ştiu, par ipocrită, dar ăsta e mobilul meu: să nu dau în oameni. :) Mă rog, nu prea tare. :oops:

    Hai să-ţi mai spun ceva. Am un campion la învinovăţirea mea. Tot ce nu-i merge omului ăstuia în viaţă e numai din cauza mea. Cred că şi vremea se schimbă din cauza mea. Politica, în mod cert. :lol: La un moment dat m-a scos din minţi, am avut o bucată de revelaţie şi i-am zis: Da’ ce mama dracului sunt eu atât de importantă, de se-ntoarce lumea după mine ca după Soare? Câtă forţă poate avea o femeie, de-ţi distruge ţie nu numai existenţa, ci şi orizontul? Nu cumva eşti tu un om cam prea slab de nu-ţi asumi absolut nimic din tine şi din ce ţi se întâmplă?! :lol:

  • 96

    @Ana: asta e tot ce pot. Si am ura pe tertipuri si ascunzisuri. Suna a castiguri nemeritate. Principiala pana la cer, ma dame! :D Mai ramane doar sa adopt codul bushido si sa imi fac sepuku cand va fi cazul :) Dar doar daca are careva vreo katana la indemana.

    Ah, campioni din astia am si eu. Imi sunt dragi pentru ca le-am gresit si le gresesc mereu cu fiecare rasuflare. Dar nici prea aproape nu pot sa-i tin. Ne-am sufoca reciproc unii pe altii. Sunt femeia perfecta… de la foarte mare distanta :)

  • 97

    Doamne! Asta sună a blestem. :lol:

    Diferenţa dintre noi stă în faptul că eu îi iau în braţe în timp ce le frâng oasele, ca să nu-şi dea seama cât îi doare, iar tu iei direct toporul, dacă nu chiar îi duci la gater. Amândouă am reuşi să facem joagărul perfect. :lol:

  • 98

    @Ana: vezi ca nu glumeam deloc cand spuneam ca eu sunt asa mai din topor? Sofisticata la maxim, nu alta :evil:

  • 99

    E, na! Tu, topor, eu, coadă de topor. Together, the exquisite joagăr of the world! :lol:

  • 100

    @Ana: mi-a venit intr-un flash imaginea cu noi doua taind lemne cu joagarul. Binenteles, imbracate in rochii de seara si cu pantofi cu toc lung cat sa satisfaca si pe cei mai fetisisti in ale stiletto-urilor. Ce imaginatie bolnava mai am si eu :D

  • 101

    Habemus, habemus! :lol: :lol: :lol:

  • 102

    @Ana: o fi bolnava, dar nu e nici pe departe originala. Am fi precum gagicile alea de prin filmele vechi americane care se trezeau deja machiate si care umblau imbracate ca pentru opera in casa unde dadeau cu aspiratorul din juma in juma de ora ca sa aibe cu ce sa isi umple timpul :(

  • 103

    :lol:

    Pariezi cu mine c-o facem noi originală, da’ nu prin outfit, ci prin simpla prezenţă? :roll:

  • 104

    @Ana: daca nu luam premiu, tot degeaba! :D

  • 105

    Loăm, cum să nu loăm, Morringain?! :lol:

    Cine-ar îndrăzni să ne lase muncite şi nerăsplătite?! :oops:

  • 106

    @Ana: pai cred ca tre sa incep sa ma pregatesc de Hollywood, nu de alta, dar o sa iasa o scena demna de Oscar cu noi taind lemne :lol:

  • 107

    Miiiaaaaau! :oops: (Da’ era o femelă de ghepard, nu o mâţă, clar?!) :oops: So, Rrrrrrroooooaaaarrrrr! ;)

  • 108

    @Ana: eu ma limitez la miau. de parsiva ce-s :)

  • 109

    Je m’em fiche, je m’en fou, I don’t give a rat’s ass, too.

    N-am facut de-o luna baie, mi se rupe, mi se-ndoaie.

    alt Aureliano Buendia
    2012-05-08 18:08:57 | Raporteaza
  • 110

    The boomtown rat’s ass, I meant.

    alt Aureliano Buendia
    2012-05-08 18:26:25 | Raporteaza
  • 111

    ultima data cand am fost la strand, anuntau mereu: nu faceti pipi …… si sex in apa.

  • 112

    Ciotul asta la mine mi s-a uscat deja și stă să cadă. Țăndări mi se face. :mrgreen:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 21:15:18 | Raporteaza
  • 113

    Da, ce nu are?! Cuie și sârmă ghimpată..

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-08 21:30:21 | Raporteaza
  • 114

    Ana?

  • 115

    Grija de Seara?

  • 116

    Mda, am ajuns din nou tarziu…………..sunt in campanie, dragele mele. Greau ajung pe platforma. Joiana pe unde o fi? Spunea ca ma ajuta…Ma bucur c-o vad pe Andreea.

  • 117

    @DANNY, așteaptă domn’le la rând. Ce naiba te bagi în față?! Nu observași că toată lumea vrea să se aleagă cu câte ceva din ”campaniile” astea?! :mrgreen:

    alt limbricul roz bon bon
    2012-05-09 00:19:30 | Raporteaza
  • 118

    Aureliano,

    Eu tot nelămurită sunt, deşi baie am făcut şi ţi-am înţeles şi rima. Mă edifici? :roll:

  • 119

    Sa te edific? Eu, pe dumneavoastra, sa te edific? Hai, ca mi-am pierdut uzufructul ratiunii pure. Dar esti edificata prea deplin, mareato.

    Vorbeam si eu, adancit in mine. Nu poci pentru ca sa esplic toate gandurile care ma strabate. Tu esti o zana buna, mai, Ana. Si te transformi cateodata intr-o caprioara. Ce naiba e atat de greu?

    alt Aureliano Buendia
    2012-05-09 18:21:57 | Raporteaza
  • 120

    Bă, dă-mă dracu de modestă!, ca să citez din clasici mai robuşti. ;)

    Că io nu pricepui, Aureliano, senor, cum adicătelea devine aia cu perfecţiunea şi care iaşte diferenţoaia dintre Ana şi Ana. Adică sigur că iaşte, dară ce te intrigă pe domnia voastră aşa tare. Că se pare că astea două draci să se pupe-ntre ele, senor, iară eu mă spariu, că mă ştii suflet de antilopă Thompson şi sălbatică de-am speriat savana.

    Bine că te milostivişi la lămuritoare adaosuri de seară. :)

  • 121

    citindu-ti textul mi-am amintit de poanta aia cu tiganii care-si spalau puradeii si cand ajung la ultimul tiganul se intreaba asa, semi-retoric, daca-l mai curata si pe ala sau fac altul. mie mi se pare un bun exemplu de egala distanta. altfel e destul de greu si, probabil, rar sa ajungi intr-o situatie de genul asta. mi-a placut.

  • 122

    În care dintre situaţii e greu s-ajungi, domnule? :roll:

    Şi mă bucur că ţi-a plăcut. Ţi-am remarcat entuziasmul. Absolut gitan-copleşitor. Dar dacă am recunoaşterea dumitale, pot să m-apuc de orice în viaţă. Pare glumă, dar nu este. :)

    Cu (a)plecăciune,

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
13 decembrie înseamnă în fiecare an ziua mea de naştere, iar acum, în 2010, este a 37-a. Iubesc o fetiţă de 9 ani, a cărei mamă, dintr-un uriaş privilegiu, sunt, care îmi spune în fiecare zi că mă iubeşte incomensurabil. Îi place ei sonoritatea cuvântului. Barbarul pe care-l iubesc „frizează“ geniul – zilnic, flagrant şi întotdeauna emoţionant. Epos. Mama şi tata sunt doi frenetici adolescenţi de 60 de ani. Fratele meu e rocker practicant, un tip frumos şi deştept. Îl ador. Am 7 prieteni foarte apropiaţi, fiindcă au fost singurii care n-au reculat, aşa cum fac oamenii cel mai adesea atunci când le înfăţişezi abrupt sentimentele pe care le ai pentru ei sau când, la fel de dur ori poate mult mai, le spui scurt ce nu-ţi convine. Ei nu cred că sunt intruzivă. Deşi sunt. Împreună cu toţi aceşti oameni practic zilnic un sport extrem: exprimarea liberă. Ne place, ne oboseşte, ne scoate din ritm şi din sărite, dar ne salvează.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!